Fitch a menținut ratingul României la BBB-, cu perspectivă negativă, evitând la limită retrogradarea în categoria “junk” (nerecomandată investițiilor). Pe hârtie, un respiro. În realitate, dobânzile la care statul român se împrumută arată o cu totul altă poveste — una în care am rămas, de facto, tratați ca o economie de risc.
Cifrele care contrazic “succesul”
Randamentul titlurilor de stat românești pe 10 ani este acum de 6,91%, cu vârfuri peste 7%. Pentru comparație:
• Bulgaria: puțin peste 4%
• Ungaria: 5,56%
• Albania (țară din afara UE): între 4,6% și 5,4%
Cu alte cuvinte, o țară non-UE precum Albania se împrumută semnificativ mai ieftin decât România, membră UE. Verdictul agențiilor de rating poate spune BBB-, dar piețele — care nu mint și nu au interes politic — ne taxează deja ca pe o economie de categorie inferioară.
Un “succes” cumpărat pe ultima sută de metri
Chiar Fitch a recunoscut că decizia a venit după intervenția de ultim moment a Guvernului și după date suplimentare furnizate în grabă. Perspectiva a rămas negativă, nu stabilă — semnal clar că agenția nu crede că traiectoria actuală e una bună, ci doar că a acordat un răgaz.
Fostul premier Florin Cîțu a subliniat, pentru Gândul, un adevăr incomod: indiferent de eticheta oficială, guvernările ultimului an sunt cele care au adus țara în pragul retrogradării. Timpul câștigat acum, spune el, nu rezolvă nimic structural — iar cei responsabili de această situație riscă să folosească exact acest “succes” ca pretext pentru a rămâne la putere și pentru a justifica noi majorări de taxe.
De altfel, chiar Fitch estimează pentru 2026 o contracție economică de 0,6% — greu de reconciliat cu narativul oficial de “am scăpat”.
Analistul Adrian Negrescu: pericolul real e altul
Economistul Adrian Negrescu confirmă gravitatea situației, chiar dacă apreciază evitarea retrogradării ca un răgaz necesar. Motivul: o retrogradare efectivă ar fi forțat ieșirea automată a multor fonduri de investiții din titlurile românești, într-un moment în care statul se împrumută cu aproximativ 1 miliard de euro pe săptămână doar pentru a plăti pensii și salarii.
Dobânzile mari de acum, spune Negrescu, nu sunt un accident tehnic, ci reflectă exact ceea ce este România: un stat puternic îndatorat, fără guvern stabil de peste două luni și fără un program credibil de reforme.
Nu deschideți șampania — urmează Moody’s
Ambii interlocutori avertizează asupra evaluării Moody’s, considerată mai dură decât Fitch. Miza este amplificată de faptul că adoptarea legilor legate de PNRR — condiție pentru accesarea a miliarde de euro — rămâne incertă. O eventuală întârziere sau blocaj politic ar putea transforma acest “respiro” temporar într-o nouă criză.
Riscul suplimentar vine din interior: dacă Guvernul cedează presiunilor pentru noua lege a salarizării — cu creșteri estimate la 25 de miliarde de lei — soluția fiscală rămasă va fi, aproape inevitabil, majorarea taxelor și posibil a TVA, avertizează Negrescu.
Concluzia
România a evitat eticheta formală de “junk”, dar realitatea de pe piețele financiare arată o țară care se împrumută la costuri comparabile — și adesea mai mari — decât cele ale unei economii cu adevărat retrogradate. Vina, spun ambii specialiști consultați, este a celor care au condus țara în ultimul an și care ar putea folosi acum falsul respiro drept certificat de bună guvernare.
