Franța a adoptat definitiv legea care introduce, în anumite condiții, sinuciderea asistată și eutanasia, după un vot extrem de disputat în Parlament. Inițiativa, susținută și promovată de președintele Emmanuel Macron încă din 2024, este considerată chiar de liderul de la Élysée una dintre marile realizări ale celui de-al doilea și ultimului său mandat.
Adoptarea legii a provocat însă reacții puternice atât în Franța, cât și în afara ei. Oponenții acuză că statul deschide pentru prima dată ușa către provocarea intenționată a morții și avertizează asupra riscului ca dreptul la viață să fie relativizat în numele unei noi filozofii sociale.
Noua lege permite accesul la sinucidere asistată pentru pacienții adulți care suferă de boli incurabile și îndeplinesc criterii stricte de eligibilitate. În anumite situații, dacă pacientul nu își poate administra singur substanța letală, aceasta poate fi administrată de un cadru medical.
Biserica Catolică din Franța și numeroase organizații pro-viață au condamnat adoptarea actului normativ, susținând că soluția pentru suferință trebuie să fie dezvoltarea îngrijirilor paliative, nu facilitarea morții asistate. Criticii avertizează că, odată creat acest precedent, limitele impuse astăzi ar putea fi extinse în viitor, așa cum s-a întâmplat în alte state europene.
Deși legea a fost adoptată de Parlament, aceasta urmează să fie analizată de Consiliul Constituțional înainte de promulgare. Premierul Sébastien Lecornu a cerut verificarea constituționalității unor prevederi, inclusiv perioada de reflecție acordată pacienților înainte de luarea deciziei finale.
Pentru susținătorii reformei, legea reprezintă extinderea dreptului la autodeterminare în fața suferinței. Pentru adversari, însă, ea marchează o schimbare profundă de paradigmă, în care statul nu mai are doar rolul de a proteja viața, ci ajunge să reglementeze și condițiile în care aceasta poate fi încheiată.

