Jurnalistul Victor Ciutacu a depus, prin avocata Oana Anghel, apelul împotriva sentinței Tribunalului București care l-a obligat, în solidar cu România TV, la plata a un milion de lei către Asociația Dăruiește Viață și cofondatoarele Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu. Actul, înregistrat marți, 28 iulie 2026, la Curtea de Apel București, este susținut de sute de pagini de probatoriu și construiește o critică pe mai multe planuri: de la lipsa de individualizare a faptei, până la modul în care a fost folosită mărturia unui martor aflat, chiar în acea perioadă, în proces cu jurnalistul.
Ce a decis Tribunalul București
Totul are ca punct de plecare Sentința civilă nr. 605 din 30 aprilie 2026, pronunțată în dosarul 16198/3/2024. Prin această hotărâre, judecătoarea Denisa Florina Lazăr a admis acțiunea în despăgubiri formulată de Asociația Dăruiește Viață, Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu împotriva mai multor jurnaliști de la România TV — Victor Ciutacu, Janos Korpos, Liviu Alexa și Iosefina Pascal — precum și a societății care operează postul, SC RTV HD SRL.
Litigiul are în centru o serie de emisiuni și materiale difuzate în 2023, în care au fost puse în discuție modul de administrare a fondurilor colectate de asociație și statutul juridic al unei construcții medicale.
În total, instanța a stabilit daune morale de 3,1 milioane de lei, repartizate astfel:
• Victor Ciutacu, în solidar cu România TV: 500.000 de lei către Dăruiește Viață, 250.000 de lei către Oana Gheorghiu, 250.000 de lei către Carmen Uscatu (total: 1 milion de lei);
• Janos Korpos, în solidar cu România TV: aceleași sume ca în cazul lui Ciutacu;
• Liviu Alexa: 500.000 de lei către asociație și câte 250.000 de lei către cele două cofondatoare;
• Iosefina Pascal: 50.000 de lei către asociație și câte 25.000 de lei către Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu.
Formularea care a stârnit cele mai multe critici publice este cea referitoare la Ciutacu: instanța a reținut că acesta „pare că a alimentat, validat și amplificat acuzațiile” făcute la adresa reclamantelor de invitații din platou. Jurnalistul a reacționat, la publicarea motivării, printr-un mesaj în care spunea că este mai degrabă înmărmurit decât furios de felul în care a fost redactată hotărârea.
Apelul: „o confuzie de planuri juridice”
Motivele de apel depuse de avocata Oana Anghel construiesc, în esență, o dublă linie de atac: una privind fondul răspunderii civile delictuale și una privind modul defectuos în care a fost administrată și valorificată o probă testimonială cheie.
Apărarea precizează încă din debutul motivelor că miza dosarului nu este dacă activitatea Asociației Dăruiește Viață este sau nu lăudabilă, ci dacă un moderator de televiziune poate fi obligat la plata unui milion de lei pentru o dezbatere jurnalistică despre utilizarea a zeci de milioane de euro proveniți din donații, sponsorizări și redirecționări ale impozitului pe venit — și asta prin asimilarea sa cu autorul unei investigații și cu toți ceilalți participanți la emisiune.
Argumentul central al apelului este că Tribunalul a comprimat conduitele mai multor persoane — investigația semnată de Liviu Alexa, afirmațiile Iosefinei Pascal, titlurile și burtierele, materialele înregistrate — într-un subiect gramatical colectiv, „pârâții”, din care a extras apoi o răspundere individuală de un milion de lei în sarcina lui Ciutacu, fără să stabilească o faptă proprie, concretă și dovedită cu vinovăție.
Apelul insistă pe distincția, esențială pentru dreptul la liberă exprimare, dintre autorul unei afirmații și moderatorul care permite dezbaterea ei în emisiune. Se arată că interesul public pentru modul de folosire a unor fonduri colectate de la sute de mii de donatori și mii de companii crește, nu se reduce, pe măsură ce încrederea publică în asociația respectivă este mai mare — iar controlul jurnalistic incomod face parte firească din acest echilibru democratic.
„Sentința nu individualizează fapta proprie”
Un al doilea front de critică vizează chiar structura hotărârii. Potrivit motivelor de apel, sentința ar viola art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, care obligă instanța să arate expres situația de fapt reținută, motivele pentru care apărările au fost înlăturate și temeiurile de fapt și de drept ale soluției.
Apărarea susține că un volum mare de pagini, în care sunt reproduse cererea de chemare în judecată, întâmpinările și transcripturile emisiunilor, nu echivalează automat cu o motivare efectivă. Se arată punctual că instanța nu ar fi analizat distinct, pentru fiecare pârât, ce anume a afirmat, dacă afirmația reprezintă un fapt sau o opinie, cui se adresa exact, ce prejudiciu concret a produs și care a fost contribuția cauzală proprie a fiecăruia — deși apărarea lui Ciutacu, formulată încă din fond, sublinia clar că el nu este autorul investigației, ci doar moderatorul emisiunilor în care aceasta a fost prezentată.
Mai mult, apelul atrage atenția asupra unei contradicții interne: instanța ar fi aplicat un standard de individualizare a răspunderii în cazul Iosefinei Pascal (căreia i s-au imputat daune de zece ori mai mici), dar l-ar fi abandonat complet în cazul lui Ciutacu, sancționat pentru un rol descris drept incert prin sintagma „pare că”.
Martorul aflat în proces cu Ciutacu
Cel de-al treilea pilon al apelului vizează Încheierea din 6 mai 2025, prin care Tribunalul a încuviințat proba testimonială solicitată de reclamante, și modul în care mărturia a fost folosită în sentința finală. Apărarea arată că, în fața primei instanțe, s-a opus explicit audierii martorului Ovidiu Vanghele, invocând existența unui litigiu în curs chiar între acesta și Ciutacu, precum și articole critice publicate constant de martor la adresa jurnalistului.
Instanța nu a respins această obiecție, ci a menționat, prin încheierea din mai 2025, că obiectivitatea martorului va fi analizată odată cu soluționarea pe fond. Potrivit motivelor de apel, sentința finală nu mai conține însă nicio evaluare a acestei chestiuni: nu se spune dacă mărturia a fost considerată credibilă, parțial credibilă sau nerelevantă, iar legătura de cauzalitate cu prejudiciul este motivată generic, prin trimitere la „materialitatea faptei”, fără a se arăta ce rol concret a avut declarația contestată.
Apărarea consideră că această secvență — instanța promite o analiză, apoi nu o mai face — afectează posibilitatea unui control judiciar real în apel și cere înlăturarea oricărei valori probatorii acordate acestei mărturii.
Ce cere, concret, Victor Ciutacu
Prin motivele de apel, Victor Ciutacu solicită Curții de Apel București:
• admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, cu respingerea integrală a acțiunii formulate de Asociația Dăruiește Viață, Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 din Codul civil;
• înlăturarea obligației sale de a plăti, în solidar cu RTV HD SRL, suma de 500.000 de lei către asociație și câte 250.000 de lei către cele două cofondatoare;
• înlăturarea obligării la cheltuielile de judecată acordate reclamantelor în primă instanță;
• obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Un dosar care va testa limitele libertății de exprimare
Cazul rămâne unul dintre cele mai urmărite din justiția românească din acest an, atât pentru miza financiară — una dintre cele mai mari sume acordate vreodată în România într-un litigiu de defăimare împotriva presei — cât și pentru întrebarea de principiu pe care o pune: unde se termină dreptul unei organizații caritabile la protecția reputației și unde începe dreptul presei de a pune întrebări incomode despre banii publici colectați prin donații.
Curtea de Apel București va trebui să analizeze deopotrivă temeinicia sentinței de fond și felul în care a fost administrată proba testimonială contestată, într-un dosar în care motivele de apel însumează, potrivit avocatei Oana Anghel, sute de pagini de argumente și probe.
